Be Stupid

Este sloganul unei reclame la o cunoscută firmă de jeans, reclamă în care o tânără domnișoară dotată cu "balls" mângâie o panteră neagră neprietenoasă. Textul complet este "Smart may have the brains, but stupid has the balls". Le dau dreptate să știți. Este atât de bine să fi sărac cu duhul tău și să n-ai habar de ce se întâmplă și ți se pregătește. În plus, pentru un echilibru, am impresia că cei vizați au și mai mult noroc de la soartă. Probabil se consideră că ceilalți se descurcă.

Mai mult de atât mi-e frică să interpretez. De ce și-ar face o firmă clienții proști pe față? Evident că cei care deja sunt lipsiți de calitățile intelectuale nu-și vor da seama, dar cei care sesizează ironia situației sunt puși într-o postură delicată: să cumpere știind ce vor deveni sau să dea bir cu fugiții îngroziți de propria situație? Și până la urmă se află în tabăra bună sau nu? E greu să te decizi dacă e mai bine să ai "brain" sau "balls". Și mă gândesc că dacă îți pui întrebarea e deja prea târziu, ești clasificat.

Suntem înconjurați de sloganuri și uneori trăim după litera lor ca odinioară după litera proverbelor. Nu-ți mai spune mama "Ce ție nu-ți place altuia nu face" și "După faptă și răsplată", ci "Be cool" și "Be stupid" sau "Power to you". Din ce în ce mai multe sunt în limbi străine sau în limbi inventate nou. În mod miraculos achiziția unui produs aparent banal poate face minuni în viața ta sentimentală sau profesională. Un detergent sau un deodorant bine ales are chiar efect de pilulă albastră. Dar cumva pentru toate acestea trebuie să fi "stupid" și cu "balls". Reclamele spun fără ocolișuri ce gândesc cei care le fac și nu e deloc greu să-ți dai seama când ești luat peste picior. Înțeleg dorința de a-și vinde produsul și un grad de minciună în ceea ce-l privește. Dar nu pricep nici în ruptul capului de ce trebuie generat și alimentat un stil de viață idiot doar pentru a purta cu mândrie o pereche de pantaloni. Chiar să nu se potrivească decât unor oameni care-și asumă conștient prostia?! Adică unii care umblă cu cioara vopsită, cum s-ar zice, pentru că sunt suficienți de deștepți ca să-și dea seama că trebuie să fie proști ca să aibă și altfel de dotări plus perechea de pantaloni dorită.

Mi-e dor de reclame haioase, fără mesaje subliminale, reclame de care-ți aduci aminte cu plăcere. Mi-e dor de Batman, de ăla negru care răsufla greu, de oamenii obișnuiți care trimit hoțul să caute pe Internet o slujbă cinstită, de ciorapii care zguduie banca, dar nu se rup, de pisoi în zăpadă, de figurine care se ceartă care să aibă gură, de soțul care ceartă instructorul auto că e prea dur cu nevasta-sa și de multe altele. Mi-e dor să râd în fața televizorului și nu să-mi trezesc probleme existențiale și complexe (că sunt, că nu sunt, c-o fi și c-o păți). E valabil și pentru reviste și pentru panourile publicitare stradale. Cum ar suna : trăiți fără sloganuri? Merge de-o reclamă la tricouri cu slogan?