Leap year (2010)

Iată un film care nu a luat nici un premiu, nu a făcut valuri în presă și nu a avut încasări extraordinare. Leap year este o comedioară simpatică, previzibilă și extrem de obișnuită relativ la filmele americane. Producătorii americani insistă atât de mult cu acest gen de film încât la un moment dat chiar au succes.

Povestea filmului e simplă: ea își dorește o căsnicie, el este prea preocupat să sesizeze, ea se hotărăște să-l ceară de soț în stil irlandez și toată povestea se mută în Irlanda. Mâna organizată a destinului dezlănțuie furtuni, închide aeroporturi și aduce tot felul de necazuri amuzante astfel încât deznodământul să fie cu totul altul. Evident că exagerează pe alocuri și-ți spui din fotoliul tău că este imposibil să faci așa ceva sau vorba unei prietene "unde nu dă și peste mine depresia să mă consoleze Richard Gere", dar filmul are totuși un dram de realism. Motivația.

Trăim într-o lume planificată până la ultimul detaliu și când ceva nu iese corespunzător planului ne prăbușim într-un haos emoțional. Și asta pentru că nu mai știm de ce și cum și pentru cine să trăim. Pare firesc să te vezi cu cel drag în fugă între două întâlniri sau doar seara târziu când amândoi pică de oboseală povestindu-și ultimele ședințe de la birou. E ceva obișnuit să lucrezi peste program și toată lumea să înțeleagă și să nu se supere că nu ajungi la aniversarea copilului sau că ești prea ocupat să-ți amintești de a soției. Trăim alergând și de fapt nu trăim deloc.

Ce înveți dintr-un film siropos ca Leap year e că omul scos din contextul obișnuit se redescoperă pe sine, își amintește de lucrurile importante și calculează cât timp pierde aiurea uitându-se la filme proaste înfundat în fotoliu în loc să iasă în lume, să vorbească cu cei dragi, să comunice, să gândească. Mi-a rămas din film întrebarea "Ce iei cu tine dacă îți arde casa și ai doar 30 de secunde să te hotărăști?" Cred că am o listă prea lungă pentru cele 30 de secunde, dar asta e bine, e semn că îmi pasă de ce e în jurul meu, că am amintiri în spatele obiectelor.

Dacă aveți niște timp de pierdut și răbdare suficientă pentru mai bine de o oră de clișee, dacă rezistați la un film dulceag și inevitabil cu dragoste cu năbădăi, dacă vă distrează o domniță cu tocuri cui pe plaiuri irlandeze și vă amuză ghinionul insistent căutați Leap year. Recomandarea mea este să încercați să vedeți dincolo de prima impresie. Vizionare plăcută!