- Sigur că mă satur, dar ai văzut și tu că mă trimite bunică-ta. N-am ce face.
Copilul tace și merge mai departe îngândurat. Se ține strâns de mâna lui și, deși nu recunoaște, i-ar fi teamă să se ducă singur. Intră în clasă uitându-se la ceasul de pe perete și încercând să socotească unde vor fi limbile când va veni să-l ia. Nu știe să citească ceasul, dar când se va deschide ușa el va fi acolo și va fi din nou în siguranță agățat de mâna lui.
Particip la Concursul de Proză Arhiscurtă organizat de Trilema .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu