Mi-a trebuit un harddisk extern (pentru cei nefamiliarizați cu tehnologia calculatoarelor, un astfel de obiect este un paralelipiped de plastic în care sunt așezate cu grijă niște circuite electronice și care trebuie conectat la un calculator pentru a funcționa). Ca orice lucru adăugat după desăvârșire și acest obiect trebuie să fie potrivit - calculatorului meu de acasă și gândurilor lui. Așa că am încercat în prealabil o documentare care să-mi dea câteva idei despre ce ar trebui să cumpăr. Însă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, așa că modelul pe care îl alesesem eu nu era disponibil pe stoc și a trebuit să discut cu Vânzătorul.
I-am explicat ce doresc în termeni de tehnologie, compatibilitate, performanță și buget. Căuta prin oferta magazinului și îmi arăta diverse modele a căror singură legătură cu dorințele mele era încadrarea în buget. Pentru că insistam și întrebam de restul caracteristicilor, mi-a explicat frumos că detaliile tehnice pe care le doresc eu nu se spun niciodată. Atunci am întrebat dacă pot vedea modelele la lucru, iar răspunsul a fost că doar după ce le cumpăr. Pe scurt, dânsul îmi oferea doar paralelipipedul din descrierea de mai sus dându-mi atent toate detaliile despre greutatea și dimensiunile acestuia, dar nici cea mai vagă indicație despre prețioasele circuite dinăuntru.
M-am foit, m-am învârtit, l-am rugat să-mi arate specificațiile producătorului, doar doar voi afla mai multe. După vreo 5 minute de căutări îmi spune: "Dar tu ești așa ordonat. Tu chiar vrei să-l folosești." M-am speriat. Dacă restul cumpărătorilor nu doreau să folosească obiectele cumpărate înseamnă că greșisem magazinul. Pentru că mie nu-mi trebuia un ornament pentru calculator, nu vroiam un goblen, ci o componentă funcțională. M-am uitat pe furiș în jur, am recunoscut magazinul și m-am liniștit. Apoi zeii calculatoarelor au lucrat și pentru mine și am zărit într-o relatare a unui client informațiile prețioase pe care nu le puteam afla decât după achiziție și am reușit să-mi cumpăr pentru folosință cutia buclucașă. Noroc chior.
Am ieșit din magazin plin de gânduri. Dacă doamna aceea drăguță din magazinul de haine care m-a întrebat pe un ton ironic "Vreți să cumpărați ceva?" era la fel de convinsă că nu voi folosi cămașa la care mă uitam înseamnă că s-a considerat chiar jignită de dorința mea de a o cumpăra. Ce să mai spun de momentele în care declar cinstit că nu caut pentru mine, ci vreun cadou aniversar. Am înțeles și de ce mecanicii din service mi-au spus că durează reparația 4 ore, deși în final a durat o oră și jumătate. Erau convinși că eu nu folosesc mașina! Și atunci, de ce atâta grabă? Vânzătorul are o pregătire specială, o răbdare de fier, pentru că trebuie să asiste o mulțime de oameni care nu folosesc ce cumpără. Le este greu să dea obiectele acestor persoane, poate ar trebui să aibă un spor de tristețe la salariu. Eu promit că voi folosi cât de mult achizițiile mele, iar dacă ceva nu-mi va trebui îl voi da sau îl voi returna magazinului mamă pentru un tratament mai bun. Evident, unde este cazul, voi adăuga și toate detaliile tehnice care nu se spun niciodată și se află abia după ce l-ai plătit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Etichete
atitudine
(312)
viata
(297)
fotografii
(296)
recomandare
(213)
timp
(133)
proza scurta
(131)
dragoste
(127)
jurnal
(106)
căutare
(103)
video
(101)
literatura
(98)
recenzie
(96)
dorinta
(89)
peisaje
(80)
amintiri
(78)
Despre locuri si orase
(77)
călătorii
(75)
roman
(69)
film
(64)
feminin
(62)
eseu
(60)
contrasens
(56)
Bucuresti
(54)
România
(53)
poezie
(51)
muzică
(46)
portret
(44)
poveste
(44)
instantaneu
(43)
primavara
(39)
sarbatoare
(39)
Tams
(37)
copilărie
(36)
animale
(31)
vacanță
(31)
educatie
(30)
incredere
(29)
toamnă
(29)
campanie
(24)
turism
(24)
targ
(23)
aniversare
(22)
arta
(19)
concert
(19)
propunere
(18)
relatii
(18)
Adena
(17)
muzeu
(16)
responsabilitate
(16)
animatie
(15)
expozitie
(15)
joc
(14)
colectie
(13)
voluntar
(11)
model
(10)
Cortázar
(8)
Simone de Beauvoir
(8)
Milan Kundera
(7)
ReUseMe
(7)
Mihail Bulgakov
(6)
Kawabata
(5)
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Arhivă blog
-
►
2015
(72)
- ► septembrie (6)
-
►
2014
(147)
- ► septembrie (11)
-
►
2013
(180)
- ► septembrie (15)
-
►
2012
(210)
- ► septembrie (17)
-
►
2011
(217)
- ► septembrie (18)
-
▼
2010
(192)
- ► septembrie (17)
-
▼
mai
(18)
- Cât durează cariera în IT?
- Manole
- Romanță
- George Orwell – Aspidistra să trăiască!
- Rotunjimi de număr
- Hauru no ugoku shiro (Howl's moving castle)
- Bunicul
- Vânzătorul
- Despre locuri și orașe – Mălăești
- ACDC rocks!
- Despre literatură
- Jurnalul Mirunei – Concertul
- Decizii
- EuropaFest - Sendai
- Despre locuri și orașe – București
- Leap year (2010)
- O nuntă despre speranță
- Paulo Coelho - Jurnalul unui mag
Dupa cum spune o verisoara de-a mea, "te lasa nervii". Daca n-as fi locuit si eu in Ro as putea crede ca ceea ce ai scris este o poveste inventata, dar din pacate este cat se poate de reala. Incep s-o inteleg pe mama care refuza categoric sa mearga la cumparaturi. Il trimite pe tata, harazit din nastere cu rabdare si cu simtul umorului.
RăspundețiȘtergereSi eu am avut multe nedumeriri legate de atitudinea "eu tie nu-ti vand ce vrei nici sa ma tai" si "cine te crezi sa lasi urme de pasi in magazinul meu", plus "hai cumpara asta sau asta, uite cat e de draguta! Vrei albastru? avem roz!!"
RăspundețiȘtergereIeri am aflat insa raspunsul la toate: dansii chiar cred ca nu folosesti ce cumperi si ca ii sacai intentionat ca sa te distrezi pe seama lor! Adevarul e ca uneori au dreptate, fir-ar ea de economie de consum.