Nu mă pricep deloc să iau decizii. Mă gândesc până mi se încâlcesc gândurile, răstorn problema pe toate părțile, analizez argumente pro și contra, fac liste uneori și în cele din urmă ajung la o concluzie, ca în clipa imediat următoare să răspund prompt cu totul pe dos. Așa am ajuns să construiesc demonstrații imense, deși varianta simplă mi-era cunoscută și rațional corectă. Am plănuit intens ca să abandonez în ultima clipă și am fugit dintr-o realitate bine ancorată pentru că m-a trăznit să plec la munte.
Am avut de așteptat ieri vreo jumătate de oră în curtea unei facultăți (de prestigiu ar fi drăguț să spun) și am avut de ales dintre vreo 30 de bănci libere. Unele la soare, altele la umbră, unele lângă grupuri gălăgioase de studenți, altele în liniștea tufișurilor. Am analizat în primele 10 minute toate variantele, ba chiar am și încercat vreo două, ca până la urmă să mă așez în plin soare pe niște trepte. Am ales să stau acolo, în praf și printre cioburi, să nu văd nimic din cauza soarelui. N-aș putea să spun de ce. Și cum stăteam eu așa în meditație-contemplație-insolație, am observat lângă mine o mașină nouă, curată și plină de bilețele post-it (roz, portocalii și verzi) în formă de inimă. Avea până și pe capacele roților.
Nu scria nimic pe bilete și asta mi-a dat de gândit. Dar mai mult m-am gândit cum aș fi luat eu asemenea decizie. Să merg într-o parcare publică și să tapetez o mașină cu hârtie colorată. Am analizat toate motivele emoțional-aniversare care ar fi putut conduce la acest gest, toate cravatele sau perechile de ciorapi (după gen) neinspirat achiziționate. Am luat în calcul și un gest de extremă dragoste a proprietarului pentru mașina cea nouă. În cele din urmă, am scos un pix și am scris pe câteva dintre ele sperând că nu mă vede nimeni. Am scris 'La mulți ani!', 'Plimbare plăcută', 'Te iubesc', 'Drum bun', 'Mulțumesc'. Aș mai fi scris și altele, dar între timp se terminase jumătatea de oră de așteptare și am luat decizia de a-mi vedea de treabă. Probabil singura decizie bună pe care am luat-o ieri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Etichete
atitudine
(312)
viata
(297)
fotografii
(296)
recomandare
(213)
timp
(133)
proza scurta
(131)
dragoste
(127)
jurnal
(106)
căutare
(103)
video
(101)
literatura
(98)
recenzie
(96)
dorinta
(89)
peisaje
(80)
amintiri
(78)
Despre locuri si orase
(77)
călătorii
(75)
roman
(69)
film
(64)
feminin
(62)
eseu
(60)
contrasens
(56)
Bucuresti
(54)
România
(53)
poezie
(51)
muzică
(46)
portret
(44)
poveste
(44)
instantaneu
(43)
primavara
(39)
sarbatoare
(39)
Tams
(37)
copilărie
(36)
animale
(31)
vacanță
(31)
educatie
(30)
incredere
(29)
toamnă
(29)
campanie
(24)
turism
(24)
targ
(23)
aniversare
(22)
arta
(19)
concert
(19)
propunere
(18)
relatii
(18)
Adena
(17)
muzeu
(16)
responsabilitate
(16)
animatie
(15)
expozitie
(15)
joc
(14)
colectie
(13)
voluntar
(11)
model
(10)
Cortázar
(8)
Simone de Beauvoir
(8)
Milan Kundera
(7)
ReUseMe
(7)
Mihail Bulgakov
(6)
Kawabata
(5)
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Arhivă blog
-
►
2015
(72)
- ► septembrie (6)
-
►
2014
(147)
- ► septembrie (11)
-
►
2013
(180)
- ► septembrie (15)
-
►
2012
(210)
- ► septembrie (17)
-
►
2011
(217)
- ► septembrie (18)
-
▼
2010
(192)
- ► septembrie (17)
-
▼
mai
(18)
- Cât durează cariera în IT?
- Manole
- Romanță
- George Orwell – Aspidistra să trăiască!
- Rotunjimi de număr
- Hauru no ugoku shiro (Howl's moving castle)
- Bunicul
- Vânzătorul
- Despre locuri și orașe – Mălăești
- ACDC rocks!
- Despre literatură
- Jurnalul Mirunei – Concertul
- Decizii
- EuropaFest - Sendai
- Despre locuri și orașe – București
- Leap year (2010)
- O nuntă despre speranță
- Paulo Coelho - Jurnalul unui mag
Cred ca a vrut sa acopere zgarieturile :)
RăspundețiȘtergereDoamne, tu, abia am scapat de plimbatul cu masina prin service. Sa nu cobesti!
RăspundețiȘtergere