Despre locuri și orașe – București

Oricât de frumos și important din diverse puncte de vedere ar fi un oraș, locuitorii săi trăiesc fără să observe aceste detalii. Nu admiri arhitectura clădirilor în drum spre birou și nici nu te lauzi cu istoria agitată a acestuia în timp ce-ți cumperi pâine de la chioșc. Parcurile sunt destinație mai mult de sfârșit de săptămână, iar muzeele sunt vizitate doar în zilele în care accesul este gratuit. Așadar, niciunul din detaliile care umplu ghidurile turistice nu sunt dedicate locuitorului curent. Și-atunci de ce să nu mă plimb pe străzile prăfuite și suprasolicitate ale neaoșului București ca și cum m-aș plimba pe bulevardele Parisului sau pe canalele Veneției?

                                                                   Ateneul român

Pentru mine Bucureștiul este puiul ciorii. Știți ca în povestea despre mame care-și protejează puii și îi consideră mereu cei mai reușiți atunci când vorbesc cu alții. Încerc să dezvolt o apartenență la orașul care mă adăpostește deși nu i-a cerut nimeni s-o facă. În definitiv, face și el ce poate având în vedere câți netoți îi calcă în picioare străzile. Este orașul nimănui și sunt convinsă că suferă. Oriunde veți merge în țara asta veți găsi oameni mândrii de orașul lor, care vă vor povesti ce știu mai bun și mai frumos despre acele locuri. Veniți în București și veți afla problemele de trafic, mizeria, oamenii străzii, aglomerația și birocrația, haosul generalizat. Nimic bun, nimic frumos. Trăiesc aici câteva milioane de oameni care nu știu și nu vor să spună nimic bun despre orașul lor. Nu-i recunosc nici măcar meritul de a le oferi posibilitățile unei capitale: economice, culturale, politice, educaționale.

Din nepăsare, din lipsa oricărei preocupări, Bucureștiul a ajuns în halul în care este. Aglomerația umană și de mașini nu se rezolvă 'de la sine', mai ales că este în continuă creștere. Este nevoie de reguli și de respect. Este nevoie de bun simț și atitudine. Este nevoie de educație. Bucureștenii sunt însă mai puțin atinși de toate acestea și mai darnici când vine vorba de șmecherii. Obligați să stea în trafic de niște străzi gândite acum 50 de ani, șoferii capitalei se întrec în a-și tăia calea, în a ocupa orice palmă de asfalt liberă (fie ea și buricul intersecției), în decibelii claxoanelor și în abilitatea de a parca pe trotuar sau spații verzi (iar când totuși parchează în spații special amenajate preferă să ocupe cel puțin 2 locuri, să fie siguri). De asemenea, orice posesor de mașină trebuie să fie prompt cu ea în trafic, chiar dacă se deplasează doar câteva stații de autobuz, pentru a nu fi ca acei fraieri care folosesc mijloacele de transport în comun.

Traficul este doar una din probleme. Gunoaiele, praful, șantierele descoperite, limbajul și comportamentul neadecvat societății, aglomerația inutilă din magazine și mijloace de transport în comun sunt multe altele. Unora le are leac doar Primăria, dar altora le putem diminua efectele.

În București există câteva zeci de muzee, Ateneul, Opera, câteva zeci de teatre și săli de spectacol, clădiri de patrimoniu și obiective arhitectonice deosebite. Sunt multe biserici, monumente istorice construite secolele XVII-XVIIII și locuri însemnate în manualele de istorie. În București este a doua clădire ca mărime din lume, având o suprafață de 330 000 metri pătrați. Pe străzile capitalei se scrie istorie de mai bine de 500 de ani. Sunt câteva palate care merită vizitate, începând cu palatul regal din perioada în care România a fost monarhie. Capitala este un puternic centru universitar și centrul mass-mediei românești.

Vă invit să vă gândiți la cel puțin un lucru frumos despre orașul în care locuiți. Poate acest exercițiu vă va însenina ziua și va lăsa loc miresmei proaspete de primăvară. Dacă aveți mai multe de spus, dați-mi de veste, trimiteți materialul dumneavoastră la adresa monica.radulescu09@gmail.com și dacă e demn de laudă va fi publicat pe blog în categoria 'Despre locuri și orașe'.