Paulo Coelho - Jurnalul unui mag

Îmi umplu un rucsac și plec la drum. E un drum lung, pe care nu-l decid eu și nu am voie să mă abat de la traseul stabilit de ceilalți. Sunt nerăbdător să mă întorc acasă, dar știu că fie eu nu voi mai fi același, fie acasă nu va mai fi la fel. Mă afund în necunoscut în fiecare zi, dorm prost pe marginea drumului, sunt doar în tricou și-n pantaloni scurți și uneori frigul mă pătrunde. Cel mai des mănânc doar pâine cu vin și încep să nu mai doresc mâncărurile complicate de acasă.

Am plecat cu un scop. Nu vedeam nici drum, nici peisaj, abia dacă vorbeam cu cei din jur, atât de determinat eram să-mi ating scopul, să-mi realizez obiectivul. Drumul îmi stătea în cale și după câteva săptămâni am realizat că avansasem foarte puțin. Mă învârteam în aceeași bucată de praf. Cu timpul, scopul a devenit neclar, și-a schimbat forma de mai multe ori, ca pe la jumătatea drumului să constat că nu-l mai știu deloc și că de fapt nu l-am știut niciodată și am fost trimis la drum tocmai ca să-l aflu. Am descoperit și că dacă sunt prieten cu cei ce mă călăuzesc ordinele lor îmi par mai ușor de suportat și de realizat. Trebuie doar să am încredere.

Când am pierdut orice urmă de scop, am găsit peisajul și drumul. M-am bucurat de seninul plin de stele al cerului, de căldura și mireasma fânului, de apa rece a râurilor. Treburile mele de acasă au încetat să mai fie urgente, iar eu m-am trezit că mi-a fugit nerăbdarea de a ajunge la ele. Parcă nu-mi luasem vacanță de un car de ani. Am avut noroc și am avut ghinion pe drum. Am fost bătut și alungat, am fost furat și am primit sfaturi greșite, mi-a fost foame și frig. Dar am fost și bine primit, ospătat regește, îngrijit și binecuvântat. Îmi aduc aminte de toate locurile prin care am trecut, de istoria lor și de cei pe care i-am întâlnit acolo.

Drumul s-a sfârșit când i-am aflat scopul, când am dezlegat misterul care m-a condus atâta vreme. L-am scris pe o hârtie și am ascuns-o sub o piatră, dar în noaptea aceea a plouat tare și probabil hârtia a fost distrusă. Cine vrea să știe scopul trebuie să facă drumul. La destinație eram așteptat. Se pare că „oamenii ajung întotdeauna la oră fixă în locurile în care sunt așteptați”. Citisem asta când mă aflam pe drum, în romanul „Jurnalul unui mag” al lui Paulo Coelho.